• Vals lent

Valsul lent este cunoscut si sub denumirea de Boston. Din cauza ritmului alert al Valsului Vienez, destul de pretentios, s-a simtit nevoia unui ritm mai accesibil, nascandu-se astfel valsul lent. Caracteristica valsului lent este actiunea de “swing”, realizata pe fondul unor inaltari si coborari ample, necesitand un echilibru desavarsit, lasand impresia de plutire. Fiind un dans de origine engleza, muzica ii confera o eleganta aparte.

• Vals vienez

Valsul vienez a debutat oficial in secolul al XVII-lea, la balurile Curtii habsburgice din Viena. Predecesoarele Valsului Vienez au fost dansurile „Allemande” si „Menuetul”. Este un dans cu figuri putine, care nu a suferit prea multe transformari de-a lungul timpului. Consta in rotiri continue, actiunea caracteristica fiind “sway-ul”. Este cel mai vechi dintre dansurile sportive.

• Tango

Predecesorul Tangoului a fost Milonga. La sfarsitul secolului XIX, Milonga era dansata pe strazile, speluncile si bordelurile din Argentina. Dansul era simplu si monoton, muzica era foarte simpla, de acompaniament pentru versurile care exprimau bucuriile, iubirile si tristetile porteno-silor (numele locuitorilor Buenos Aires). Ulterior, au schimbat asa numita „Polka rhythm” in „Habanere rhythm” denumindu-l Tango, deoarece numele de Milonga amitea prea mult de „Barria de Las Ranas” unul din ghetourile Buenos Aires-ului. Din punct de vedere etimologic, teoria general acceptata este ca termenul tango are origini africane, insemnand “spatiu inchis” sau “teren rezervat” fiind adus odata cu valurile de sclavi veniti de peste mare. O alta versiune a aceleiasi teorii prezinta originea cuvantului tango ca o derivatie din verbul latin tanguere - a atinge, importat din portugheza in creola. Dar, indiferent de origine, exista certitudinea ca, initial, cuvantul tango desemna locul in care sclavii si negrii liberi se intalneau sa danseze la sfarsitul saptamanii. Prin urmare, Milonga înseamna azi petrecerea-locul unde se danseaza tango.

Primele cupluri de dansatori de tango au fost formate exclusiv din barbati. Contrar perceptiei din zilele noastre in privinta unui astfel de cuplu, la sfarsitul secolului al XIX-lea, perechile de barbati care dansau tango atrageau atat admiratia, cat si disponibilitatea doamnelor. Din experimentele, repetitiile si improvizatiile acestor cupluri s-a nascut practic tangoul.

La inceputul secolului XX, Europenii descopera tangoul in bordelurile si spectacolele de cabaret din Buenos Aires si il aduc la Paris in saloanele de dans. De aici se intoarce in Argentina cu o aura de eveniment monden. Tangoul ramane si in Europa ca dans de societate si va fi introdus mai tarziu ca stil de dans in dansul sportiv. Ca urmare, s-a nascut tangoul european ce se danseaza la competiile de dans sportiv, incadrandu-se la dansurile standard, diferentiindu-se de tangoul Argentinian.

Daca ar fi un cuvant care sa descrie tangoul, atunci cu siguranta acesta este eleganta: eleganta miscarilor, eleganta siluetelor, eleganta muzicii.

• Slowfox

Foxtrot-ul a fost inaintasul Slow Foxtrot-ului.

Foxtrot-ul a aparut la inceputul anilor 1920, multe din figurile acestuia , fiind introduse ulterior si in Vals Lent. Foxtrot-ul este considerat ca fiind primul dans în care s-a introdus numărătoarea pe "slow" si "quick". Numele de „Fox” – „trot” ( mers, plimbare ) provine de la inventatorul acestui dans, actorul Harry Fox, dans dezvoltat ulterior de sotii Vernon si Irene Castle. Foxtrot-ul a fost introdus in Europa chiar inainte de primul razboi mondial, la origine acesta fiind un dans pasioanal cu miscari lente cat si rapide. Profesorii de dans europeni nu erau entuziasmati de caracterul salbatic al Foxtrotului si au inceput sa-l modifice. Astfel, la sfarsitul anilor douazeci problema ritmului a condus la despartirea in Slow-Foxtrot cu 32 batai pe minut si Quick Step cu 50-52 batai pe minut .

Slow-Fox-ul este plin de prestanta si caracteristic stilului englezesc. Este dansul cu cea mai mare eleganta, gratie si stil si impune dansatorilor un simt al echilibrului si o tehnica a picioarelor ce trebuie bine stapanite, toate acestea conferind spectatorilor impresia de plutire pe ring.

• Quickstep

Foxtrot-ul si Quick-Stepul (initial denumit „quick time foxtrot and charleston”)au origine comuna. In anii 1920 multe formatii cantau Foxtrot-ul prea rapid (pasii mari ai acestuia neputand fi dansati la acea viteza), fapt ce a nemultumit pe multa lume, chiar si cateva din marile publicatii ale vremii scriind despre aceasta. Astfel, la sfarsitul anilor 20 au fost dezvoltate doua dansuri diferite Slow-Foxtrot-ul cu 32 batai pe minut si Quick Step-ul cu 50-52 batai pe minut. Charleston-ul este unul din dansurile care au avut o influenta majora in formarea si dezvoltarea Quick Step-ului.